Anxietatea de separare la copii

Ce este anxietatea? 

Anxietatea este definită ca o stare afectivă vagă, caracterizată prin neliniște, apăsare și manifestată prin sentimente de tensiune, de îngrijorare, de teamă nemotivată, fără un obiect precizat sau de factori obiectivi care să o genereze. Persoana afectată de anxietate este într-o continuă alertă, având un sentiment constant de neputinţă și de asemenea simțind un disconfort psihic. Este foarte important să înțelegem  anxietatea ca pe un sentiment normal fiind un răspun comun la diferiți factori de stres însă când pragul de intensitate  devine patologic, atunci apar simptome care afectează o persoană atât fizic cât și din punct de vedere psihologic și comportamental. Un alt lucru cu o importanță deosebită este să deosebim anxietatea de frică(o senzaţie de teamă intensă, corelată  cu ideea de“ luptă sau fugi” în timp ce anxietatea este descrisă ca o stare de grijă,neliniste şi tensiune. În cazul copiilor, anxietate apare în momentul în care ei simt că nu au control asupra unei situații sau de asemenea poate fi generat de sentimentul de a fi forțat să facă ceva împotriva voinței lui, neavând curajul să spună că nu își doresc. Anxietatea diferă în functie de genul copiilor și este mai des întâlnită la fete decât la băieți. Tabloul de manifestare a anxietății la băieți și fete este diferit astfel: la băieți se monitorizează o scădere a anxietății pe parcursul vârstei, iar la fete se consemnează o creștere a acesteia pe parcursul preadolescenței.  În literatura de specialitate, se vorbeşte de existenţa a trei feluri de anxietate în copilăria timpurie:anxietatea faţă de situaţii şi persoane străine, anxietatea de separaţie și anxietatea morală. În continuare ne vom axa pe cateva informatii importante pentru  întelegerea și identificarea anxietății de separare la copii. 

     Ce este anxietatea de separare?

 Anxietatea de separare este o tulburare emoțională care se manifestă prin refuzul de a parasi casa și persoanele apropiate de teama de a nu le pierde . Apare ca rezultat al constientizarii sentimentului de atasament fata de parinti si aparitia fricii de abandon.  Se poate identifica prin urmatoarele situații: opoziţie sau refuz persistent de a merge la şcoală sau în altă parte din cauza fricii de separare;  teamă sau opoziţie excesivă şi persistentă la a rămâne acasă, singur sau fără persoanele de ataşament major, ori în alte situaţii, fără adulţi importanţi; opoziţie sau refuz persistent de a merge la culcare, fără să fie alături o persoană de ataşament major ori de a adormi departe de casa; coşmaruri repetate implicând tema separării acuzarea repetată de simptome somatice (cum ar fi de durerile de cap, durererile de stomac, greaţa sau voma) când survine sau este anticipată separarea de persoanele de ataşament major; 

      Cum arata un copil cu temperament “anxios”?

Pentru copilul nou născut se pot identifica urmatoarele semne:plânge mult, este imposibil de linișit; adesea este diagnosticat cu colici. Copilul prescolar: se sperie foarte tare/ tresare la stimuli noi  și neașteptati; accepta cu dificultate schimbările și situatiile noi; se obisnuieste foarte greu cu aceste situatii noi. Alte semne identificate în literatura de specialitate(Eckersleyd, 2005): 

• Devine nervos cand este lăsat singur acasă;
• Devine umbra părinţilor;
• Devine nervos la gândul că unul din părinţi trebuie să plece;
• Nu vrea să doarmă singur;
• Are o teamă mult mai mare să nu fie jefuit de hoţi sau că sub patul lui se află vreo creatură;
• Se îngrijorează că i se va întâmpla ceva părintelui sau că acesta îl va abandona;
• Refuză să meargă la şcoală;
• Are dificultăţi când trebuie să doarmă;
• Pe timp de noapte, are nevoie de o rază de lumină ca să se simtă “sigur”
•  nu poate să se joace cu alţi copii
• plânge şi pare să-l deranjeze să fie lăsat singur

 Spre deosebire de adulti, copiilor le este dificil sa evalueze situatia care genereaza anxietatea de separare in dimensiunea ei reala, de aceea, tot ceea ce este nou sau experienta unor schimbari majore, sunt percepute ca ca un pericol. Acorda timp comunicarii cu copilul tau, daca fenomenul este la inceput, poate fi stopat, explica-le pe intelesul lor diferenta probabilitatii ca ceva rau sa se intample si posibilitatea concretizarii in realitate, in timp, puiul tau isi va antrena capacitatea de a analiza situatia corect si de a-si forma independent personalitea. Nu exista o reteta magica psihologica  sau umana prin care anxietatea de separare  sa devina invizibila, insa exista modalitati de imbunatatire sau schimbare a tehnicilor de parenting la care putem adauga actiuni: 

• comunicarea cu copilul este importanta, reactionati cu intelegere, rabdare si incredere
• pregatiti copilul inainte de separare, asigurandu-l intotdeauna ca va veti intoarce
• oferiti un mediu de siguranta cu multa dragoste si atentie pentru copilul dumneavoastra
• pentru inceput practicati separarile pe termen scurt, separararile repetate pot ajuta copilul sa inteleaga ca aceasta este temporara.
• Dumneavoastra ca parinte puteti resimti anxietatea de separare, tristetea si teama, fiti bland cu sentimentele dvs, fac parte din normalitatea umana a simtirii, din iubirea infinita pentru minunea caruia i-ati daruit viata. Mentineti controlul asupra axietatii, in cazul în care copilul simte sau vă vede teama la plecare, acesta va înțelege că ceva este în neregulă.

Uneori axietatea de separare nu reprezinta doar o faza trecatoare, poate afecta calitatea vietii copilului dar si a dumneavoastra ca parinte, de aceea recomandarea este sa discutati cu un specialist, aveti incredere in dumneavoastra, in instinctele naturale si mai ales in puterea de SUPER MAMICA.