Simbol și vis în transformarea psihicului uman
Suflet, un simbol inocent lumesc, metaforizat în pepene și psihic, cutitul- uneltă ce favorizează împartirea în felii de sistem dinamic în continua mișcare după cum il numește și Jung – libido, energia psihică generală.
Ideea absurdă prin care găsim o literă arabă, luată dintr-un vis și pusă într-un pepene ne poate determina punctul real de pornire pentru căutarea identității, aceea identitate din pestera ascunsă a lui Platon,unde adevaratul foc reprezintă constientul iar umbra focului reflectată, reprezintă inconstientul complexelor, proceselor si al conflictelor ascunse.
Simbolurile au puterea de a transforma energia psihică în bine sau în rău, ele devin un fel de liber arbitru a unei revelatii sau intuitii exprimată într-un fapt psihic ce penduleaza între cei doi poli opuși- Intelesul simbolului este, nu acela de a fi un semn camuflant pentru ceva general cunoscut, ci o incercare de a explica analogic, ceva complet necunoscut si in devenire. Astfel, fantezia ne ofera sub forma unei analogii mai mult sau mai putin potrivite ceea ce este in curs de devenire. Prin reductie analitica la ceva cunoscut, distrugem valoarea propriu-zisa a simbolului.
Un simbol prezinta un continut inconstient care isi croieste drum spre constiinta. Ca si o analogie, acesta reprezinta ceva care altfel este complet inconstient. Cu cât este mai mare tensiunea dintre perechea de contrarii, cu atât mai mare este energia psihică-libidoul, astfel, fară contrarii nu ar exista o energie la nivel de manifestare atat de palpabilă în stările psihicului ca de de exemplu, progresia, adică mişcarea înainte a energiei, şi regresia, retragerea acesteia, conştiinţa şi inconştientul, extraversiunea şi introversiunea, gândirea şi simţirea.
Avem nevoie de contrarii pentru dinamism, pentru exuberanța neîntelegerii semnificației prin care sufletul nostru eliberat de etichetele umanității își găsește sens, radăcini metaforizate pentru a reprezenta lucruri care se afla dincolo de puterea umană de înțelegere. Să luam exemplu religia, unul dintre motivele pentru care răul și binele sunt redate prin simboluri este tocmai pentru că omul nu are o definiție unică de înțelegere, viața , dar de la Dumnezeu, Allah, Budha, este manifestarea voinței dinității precum în cer așa și pe Pământ.
Visul reprezintă forma cea mai concentrată de eliberare a simbolurilor in mod inconștient și spontan, interpretarea lor este liant de legatura între inconstientul individual, inconstientul colectiv și constientul contemporan.
Viziunea lui Jung cu privire la inconştient este mai pozitivă comparativ cu imaginea acesteia sub forma unui depozit în care orice este inadmisibil, orice este infantil — ba chiar animal —în noi înşine, a tot ceea ce dorim să dăm uitării, inconştientul devine matricea conştiinţei cu ramificații pentru noi posibilități de existență. Latura conştientă a psihicului ar putea fi comparată cu gandurile sub forma de rîme din cartea lui Cioran care sunt călcate de îngeri, acesta putând fi asemuit cu inconştientul.
Expresia cea mai directă a inconştientului colectiv este de găsit atunci când arhetipurile, ca imagini primordiale, apar în vise, în stări de spirit neobişnuite sau în fantazări psihotice. In aceste cazuri imaginile arhetipale par să aibă o putere şi o energie proprii — ele se mişcă şi vorbesc, percep şi au scopuri —, ne fascinează şi ne conduc la acţiuni cu totul împotriva intenţiei noastre conştiente.
Aproape întotdeauna omul reuşeşte să devina artistul propriului său autoportret al pierzaniei, fiind un Dorian Gray veşnic demonizat; aproape întotdeauna se "bălaceşte" în mediocritate fiind sigur că oglindirea cerului într-o baltă este de fapt cerul însuşi. O lume plină de îngeri sau de demoni? O lume în care Dumnezeu se roagă pentru mântuire, o lume fără pete de umbre unde Lumina Albă a dat naştere unui ou din care a ieşit omul Primordial; O lume în care Picătura se identifică cu conştiinţa stării de nirvana formată în creştetul capului, acolo unde Lumina interioară atinge cunoaşterea supremă.